Secțiune îngrijită de prof. Gabriel Sandu
Frunze
Sub copacii goi,
Aduse de vânt,
Putrezesc în ploi.
Din mirajul verii
Astăzi ce-a rămas?
Aripi, aripi, aripi,
Zboruri de culoare,
Clipe călătoare,
Către-apus se duc.
Din mirajul vieții
Astăzi ce-a rămas?
Ana Maria Maftei
Melancolie
Fiecare clipă
E doar o risipă?
Zilele trec nenumărate,
Printre gânduri aruncate,
Pe o foaie de hârtie
Doar loc de melancolie.
Așternând ceea ce simt
Aleg deci să mă închin
Sentimentului divin.
Aştept un înger să sosească
Gânduri grele să-mi răpească.
Nicoleta Necula
Fata specială
O mare de crepuscul?
Tu vrei să o descoperi,
Dar valurile ei alunecă,
Departe, peste tine.
Doar pentru ea simţi că trăieşti,
Dar ea nu pune suflet?
Timpul i-a arătat
Că nimeni, niciodată, nu merită.
Aşteaptă doar momentul potrivit
Să-ţi spună că, acum, nu mai ești necesar?
Este cuprinsă de îndoieli,
Singurătatea o apasă.
Îţi arată că este greu să ierte,
Greşeala ce o apasă atât de adânc?
Vrea doar puterea care să o treacă
Peste tot ce-a făcut-o să doară.
Încerci să rupi tăcerea?
Din privirea ei blandă
A răsărit lumina.
Izabela Dangă
M-ai aruncat afară din
visul tău
De pe obrazul tău,
Să uit aş vrea, să mă topesc
Departe, în noaptea care cade grea.
Nu mai sunt, nu mai pot fi
Lumina ce strălucea.
Răceala şi durerea m-au străpuns,
Totul în mine a apus.
Sunt doar o umbra
Secată de trecut,
O adiere ce a încercat
A sufla viață.
M-ai aruncat afară
Din visul tău,
S-a rupt azi puntea
Care leagă două priviri
Oana Mădălina State
Te invit în lumea mea
O lume creată de mine,
Unde găsești doar bucurie.
Ea poate fi şi lumea ta de fericire.
Nu te gândi că totu-i greu;
Gândeşte că-i frumos mereu,
Învaţă să fii optimist,
Privește luminos spre bine,
Dar sunt momente uneori,
Când viaţa nu e în culori,
Gândeşte-te că totu-i bine,
Că viaţa-i roz şi pentru tine.
Invită-mă în lumea ta,
În umbra sentimentelor,
Departe de lumea fericirii,
Dincolo de tărâmul iubirii.
Alexandra
Mădălina Balan, clasa a IX-a P
Dor de casă
Sunt singură,
Oftez, sunt tristă,
Vreau acasă,
Durerea-n piept m-apasă.
Merg
Pe un drum pustiu,
Nimic nu-mi iese-n cale,
Cuprinsă sunt de jale.
Visez,
Din cer,
O ploaie foarte deasă,
Asupra mea se lasă.
Aud
În jur
Doar șoapte,
Drumul se pierde-n noapte.
Maria Răducanu, cls a IX-a M
Îmi lipsești
Pe neașteptate a început,
La fel totul s-a sfârșit…
Dintr-o întâmplare.
Mai târziu ne-am întâlnit,
Am încercat, din nou,
Însă, am eșuat.
Îmi lipseste tot ce a fost,
Îmi lipsesti tu;
În fiecare clipă,
Visez la tine.
Știu că eu nu-ți lipsesc,
Nu a fost greu de înțeles,
Știu că nu te vei mai întoarce.
Totusi, dacă,
Îți vei aminti vreodată,
Să nu spui: “A fost odată.”,
Să șoptești: “A fost ca niciodată!”
Taina nopţii
Soarele apune,
Pe un fundal de vis.
În împărăţia lui,
Cea dinspre paradis,
Lumina luceafărului
Alunecă uşor,
Peste un nor.
Din taina nopţii ce va să vie,
Se aude o chemare
De deşteptare.
Începe cântecul cel dulce
Al privighetorii,
Ca un răsunet al vieţii,
Al tinereţii,
Iar policandrul stelat
Se lasă înnourat.
Plouă!
Ibi Giorgiana Larion, cls a IX a E
Mama
Că mai crescut şi te iubesc!
Primul pas din viaţa mea,
Ţi-l dedic mămica mea.
Mai învaţat cum să vorbesc,
Și să mă rog şi să citesc.
Te voi respecta mereu
Rămâi în sufleţelul meu
O floare-mbobocită,
Care trebuie-ngrijită.
Eşti frumoasă ca o zână
Şi petale ai pe mână,
Numai tu îmi porţi noroc,
De-aș opri timpul în loc.
Cazacu Adelina-Maria, clasa a X-a E
Întrebări
O, lume de groază,
Niciodată trează,
Te copleșesc
Cu mii şi mii
De întrebări.
De ce ești tu aşa de rea?
De ce ești tu aşa de ipocrită?
De ce? De ce?
Nimeni nu răspunde.
Putem schimba soarta?
Dacă ai şti
Ce se va întâmpla,
Oare te-ai schimba?
Dacă nu l-ai primi pe El
Oare ar conta?
Căpraru Bianca, clasa a IX-a E
Deziluzie
Clipe uitate, amintiri,
Momente şi vechi trăiri,
Sentimente uitate, tăinuite,
Îmi apar acum în minte.
Toate în suflet rătăcesc,
Se ascund şi nu vorbesc.
Toate vor descoperite,
În mănunchi, din nou, unite.
La lumină vor să iasă,
Toate vor să prindă viață,
Toate vor să-mi amintesc
Ce nu pot şi nu-mi doresc.
Vreau să uit ce-a fost odată.
Doar o soaptă, neuitată
Să rămână și un dor,
Aș întoarce-n viitor.
Vreau să cred c-a fost un vis
Ce nu merită rescris.
Un coşmar ce-o să dispară
Din suflet să iasă-afară.
Nu vreau să mă mint mereu,
Să oftez, să plâng doar eu,
Să uit că există viaţă,
Unde ai plecat, Speranță?
Alexandra Mădălina Balan, clasa a IX-a
P
Singurătate
Șoapte alunecă-n ecou,
Vorbe care tot mai dor,
Să le uiţi nu e uşor.
Vreau să uit, nu mă gândesc,
A fost doar un joc prostesc,
Momente și amintiri ce doar
Ştiu că au fost în zadar.
Totul dispare, rămăn doar eu
Mă simt tristă mai mereu
Trăiesc iarși un coşmar
Clipele trăite nu dispar.
Nu mai cred, nu mai văd nimic bun,
Totul e rău, doar rău acum.
Singurătatea în cer pluteşte
Deasupra mea din nou ea se opreşte.
Nu înţeleg de ce la mine,
Cea care a făcut doar bine?
Mereu binele dorit,
În patru zări e risipit.
Amintiri peste amintiri,
Amăgiri peste amăgiri,
Îmi apar în gând acum,
Este tot ce pot să spun.
Mai bine nu aș fi greşit,
Îmi doresc să nu fi privit,
Spre acea cale a fericirii
Acea cale a iubirii.
O mângâiere,o privire,
O blândeţe, o amintire,
Sunt toate lucruri minunate,
Însă nu pentru oricine importante.
Mă simt singură dar,
Apare o pată de culoare,
Pe neaşteptate, în visul meu.
Cea care luminează-s Eu?
Alexandra
Mădălina Balan, clasa a IX-a P
De ce nu vrei să te întorci?
De ce nu vrei să vii?
De ce nu părăsești cărarea
Aceste lumi pustii ?
Singur, doar tu, poţi căuta
Drumul spre casă.
Astăzi, chiar azi,
Tot ce a zis El, împlineşte.
Chinul tău acum sfârşeşte.
Astăzi, chiar azi.
Fericirea ta e acolo
Şi niciodata singură nu așteaptă,
Împreună stau la uşa ta,
Frumos e drumul spre casă.
Maftei Ana -Maria,
clasa a IX-a E
Pribeag
O, biet pribeag in rătăcire,
Pe căi pierdute te găsești
Și vina ta sădintă-n fire
Zadarnic vrei să tăinuieşti!
În jurul tău mereu se strânge
Păcatul cu-al său lanţ cumplit,
Pe lutul viu el arde, frige.
Timpul căinței s-a sfarșit.
Tu știi astăzi că speranțele toate,
Împlinite, sigur vor fi curând,
Lângă Tine voi găsi izvor
Pentru a stinge a sufletului sete.
Maftei
Ana-Maria, clasa a IX-a E
Maturizarea
Cu faţa-n eternitate,
Te văd căzând şi erupând
A ta maturitate.
Abisul, răul în care ai căzut,
Va fi o încercare cum nu ai mai văzut.
Suspinele vor fi în zadar
Nimic din ce se-ntâmplă tu nu mai ai habar.
Surprinsă, sfâșiată,
Vei fi de timp uitată,
Mai ai puţin şi se termină
Şi ai să scapi de lumea asta haină.
Dar ce aud?
S-a terminat!
Căzătura te-a vindecat!
Într-o clipă te-ai maturizat!
Sunetul făcut de tine
A fost auzit de mine!
Ştiu că te-ai transformat,
Spre alta viață ai plecat.
Mustata Mariana-Petruta - cls. a X-a
E
Viața
Cu, coama albă și ochii lor duri,
Se oprește din drumul de neuitat,
Cu tot cu anii pe care i-a furat.
Intoarce-te tu, trăsură a vieții,
Înapoi pe pășunea tinereții,
Un mânz alb înhămat din nou să fiu,
Zburdalnic, vesel și zglobiu.
Dar așa e viața lăsată,
Să o trăiești o singură dată,
Timpul să il prețuiești,
Tot înainte să privești.
Angheluță Andreea-Diana – clasa a IX-a
E
Scântei galbene
O frunză galbenă tremură după ea,
Furată de-a oraşului larmă.
Uitasem că toamna venea.
Era mai demult pe o stradă,
O şcoală, şi bruma cădea,
Prin săli, ca nimeni s-o vadă,
Singuratică eleva visa.
Un om, în amurg, pe-o stradă,
Grăbit pe alee trecea,
Sub pași frunzișul foșnea,
Uitasem că toamna venea.
Ibi Georgiana Larion, cls a
IX-a E
Glasul
Când ploaia udă iar pământul,
Și lasă noaptea peste tot,
Un glas şopteşte-n întuneric
Cuvinte vagi, cuvinte reci.
Acele clipe de visare
S-au rătăcit în
depărtare
Şi nu mai pot să-mi amintesc
Cuvinte vagi, cuvinte reci.
Mihalache Madalina, cls a
IX-E
Șoapte de toamnă
Toamna frunze ruginii în parcul nostru cad,
Vântul îmi șoptește–n suflet unde să șad
Pe umarul tău sau oare în inima ta,
Tot vantul șuieră și–acum povestea mea.
Mergând pe stradă, ceasul ticăie surd,
Iubirea ce tocmai s–a pierdut n–o mai aud.
Te chem, te strig, dar tu nu mă auzi,
Durerea mea din inimă nu poti s-o mai asurzi.
Astept cu nerăbdare timpul cel dintâi,
Urma stravezie cea făr’ de căpătâi.
Ochii în cer caută zări necunoscute,
Ofurile grele, norii să–mi asculte.
Viața mea se scurge, lacrimile–mi cad,
Banca nu mai este? Unde pot să șad?
Larisa Vranceanu, clasa a IX-a P
Vis muribund
Ca să poată visa?
Să vadă lumea-ntreagă
Doar o creație a sa?
Trăiesti cu vise și speranțe,
Ca să le poti gândi?
Trăieşti cu idealuri
Ca să te poţi zidi?
Să crezi că poţi zbura
Mai sus ca-ntotdeauna?
Să vezi cum astă lume!
În vant se trece-truna?
Apoi să cazi,
Să vezi realitatea,
Mereu mai crudă?
În van sinceritatea,
Ai vrea să te urăşti,
Să regreţi că exişti
Să-ţi deteşti visele?
S-au dus in gol speranţele,
Până într-o zi,
Când soarele va răsări,
Iar razele lui calde
Te vor linişti.
Zvîcnește în surdină
Un zbucium și se stinge,
Văzduhul astăzi frige.
Că te voi uita
Dar arde și dorinţa
Ca să te pot vedea.
Tu astăzi nu te stinge!
Un rug arzand,
În lume vei aprinde.
Marin Mădălina-Elena clasa a IX-a E
Floarea - înger
În grădină am o floare,Cu petale pământii,
Ziua cântă, noaptea doarme,
Într-un somn de heruvimi.
- De ce nu-ţi dechizi în floare,
Curcubeul de petale?
- Aseară m-a ofilit,
Un vis rece, înnegrit,
Ce a rupt inima mea
Departe s-a dus cu ea.
Luchian Mirabela - Clasa a IX-a P
Prima iubire
Zile frumoase noi doi am petrecut,
Dar clipele s-au scurs și anul a trecut,
Din melodia visului am tresărit
În astă mută lume m-am trezit.
Pierdută-n zarea-ntunecată,
A timpului de altă dată,
Ratacesc nedumerită,
Intr-o lume amorțită.
Dangă Izabela - clasa a 9-a E
Trandafirul
Roşu, chipeş şi voios,
Toată ziua îl privesc,
Foarte mult îl îndrăgesc
.
Trandafiru-i prima floare,
Eu lalea, zambesc în soare.
Două flori au răsărit
Spre lumină-au înflorit.
Roşu Mădălina-Ionela - Clasa
a IX-a P
Agonie
Şi suferi în tăcere,
De ce ţi-e sufletul golit
De lacrimi si durere?
Iubire tu te-ai dus,
Trăiesti în altă lume,
Ne protejezi de sus
Căzută-n rugăciune.
Gîlea Marius, clasa a X-a E
Zbor peste ani
O lume nouă am descoperit.
Uşor, uşor eu când creşteam,
Şi vise tot mai mari aveam,
Regina bolții mă credeam
Stăpâna lumii mă simţeam.
Păduri de-argint în jur vedeam,
Cu picături de rouă mă jucam.
Prin unde limpezi înotam,
În vreji de aur mă suiam,
Și peste ani, în zbor treceam.
Copilăria-n suflet ne rămâne,
Chiar de-zburăm ca harnice albine.
Și toată ziua zumzăim,
Să nu uităm copii să fim.
Roşu Mădălina-Ionela
Clasa IX-P