Speranțe
Mioara Artene
Imaginație și puțin chef de
viață,
Iată din nou fărâma de speranță,
Să crezi, să vezi, să uiți, să
știi
Că totul, prin mintea ta
trăiește,
Pe ale tale vise se clădește.
Credința-n tine e mai presus
De oricare cuvânt care s-a spus,
Voi litere ciudat amestecate,
Alcătuiți speranțe deșarte,
complicate.
Dor, speranță și iubire
Livia Loredana Donose
Se numește Dor
Fiecare amintire care
începe cu-n fior.
Se-aproprie scânteietor,
Totul o va lua razna
încetișor.
Se numește Speranță,
Orice vis ce de-al tău
suflet se agață.
Rămâne-acolo cu un fel
de nonșalanță…
Ce se întâmplă cu
această viață?
Se numește Iubire…
Să fie antonimul lui Dezamăgire?
Sau sinonimul lui unui
dor fără speranță,
De poți tu azi, în astă viață,
Să înveți asta, tu,
străine,
Celor trei lumi, pe
veci, vom aparține.
Trecere
Andreea Spânache
Mi-e dor,
Atât de dor,
Și tu mă întrebi
Ce cred eu,
Dacă trece.
E posibil,
La primăvară,
Când dau ghioceii.
Așadar, nu trece,
Deși sunt create
Toate condițiile:
Distanța, fusurile
orare,
Alinierea planetelor,
Încălzirea globală.
Să ne fie dor
O sută de ani.
Primele zile trec mai
greu,
Apoi trece așteptând
mereu.
Către părinți
Anca Alexandra Ungureanu
Acum, când bătrânețea vă apasă,
Fiți fericiți, nu vă-ntristați,
Priviți iar spre copilărie,
Viața un cântec să vă fie.
Timpul s-a scurs, ireversibil,
V-a luat zile, impasibil,
Ați trecut cu greu prin multe,
Pe vremile cele mai crunte.
Plouă și azi, momente vii,
Cu amintiri ce nu-s pustii,
Icoane sunteți voi, și sfinți,
Iubiți veți fi pe veci, părinți.
Să
nu uiți
Andreea Costică
Să nu uiți vremurile când eram copii,
Joaca prindea ore târzii,
Nenumărate bucurii.
Nu este timp ca să le scrii.
Să nu uiți amintirea noastră
Întinsă, ca și marea de albastră.
Prietenia cea măiastră,
Mereu va fi povestea noastră.
Să ai mereu în suflet amintire
Plăsmuire de iubire.
Păstrează ca un pansament,
În suflet acest veșnic sentiment.
Peisaj
Ilona
Otilia Ichim
Afară este frig și plouă,
El are-n față pânză nouă,
Un vis strălucitor să deseneze,
Pe ea, printre copaci și frunze,
Peste poieni, păduri și ape
Să-aștearnă artă peste noapte.
Tristețe din culori și șoapte.
A
mea e vina și a ta
Mădălina
Florentina Strătilă
A mea e vina și a ta,
Dar eu îți spun neîncetat:
Îmi pare rău că s-a întâmplat,
Și nu regret că te cunosc,
Nu-mi pare rău de tot ce este
Și ce-a fost.
Eu, cu durere-ți spun,
Că astăzi încă te iubesc,
Aș da tot timpul înapoi acum,
A greși este omenesc.
Nu va fi, însă, prea ușor,
Adânci sunt rănile ce dor,
Te-am iubit și te iubesc
De așteptare mă topesc.
Gânduri
Diana
Beldie
Mă lupt doar cu gândul,
Simt că mă-nghite pământul
Și nu mă lasă prezentul
Nu pot să-ți pomenesc numele,
Strigându-l.
Zi după zi, gând după gând,
Un sentiment curat, adânc,
Ce nu mai pot să îl ascund,
Îl văd născut din nou, crescând.
Râd acolo, plâng aici,
E doar din cauza ta,
Aș vrea să te întorci,
N-ș vrea dar nu te pot uita.
Tu ai fost ce-am iubit,
Ce-am avut, ce-am pierdut,
Țineam la tine-așa de mult
Nu te voi uita nicicând,
Sau poate… curând, foarte curând.
Ai fost visul meu cel mai mare
Ai fost pentru mine ca o floare
Dar, te-ai ofilit cu timpul
Simt că vine azi sfârșitul.
Și totuși… nu aș vrea.
Sfârșesc cu acest ultim vers:
Vei rămâne-n cer o stea
Din măritul univers.
Toamna
Adina
Panainte
A sosit toamna cețoasă,
Cu pânza sa albă, deasă,
Ne-a adus fructe gustoase,
Gingașe și luminoase.
Toamna este răcoroasă,
Să ne luăm haina groasă.
Prin copaci ne-am cățărat
Fructele le-am tot cărat.
Fruze roșii, gălbenele,
Ce mai, toate-s frumușele!
Păsărele felurite,
În stoluri sunt contopite.
Spre țări calde se îndreaptă,
Timpul nu le mai așteaptă.
Grădina
pierdută
Mioara
Artene
Mă regăsesc din nou în noapte
Pierdută printre umbre reci și printre șoapte
Clipe lungi nu vor să treacă, ceasul din
perete-i mut
Lumea nu-i mică, sunt doar puține de văzut.
În liniștea profundă-a nopții,
Caut ascunsele chei ale porții
Grădinii fericirii, cea încă negăsită
Pierdută-n timp, de ochi ferită.
Cuvânt
de toamnă
Andreea-Raluca
Grumeza
Acum e toamnă; pe străzi cad grei,
Picuri mărunți, pe friguroasele alei,
Și-odată cu ei cad și lacrimile mele
Duse cu ele sunt și clipele.
Vreau doar să plâng, nu mai suport,
Durerea ce în inimă o port,
Vreau să fiu liberă, s-ajung la stele,
Să caut noi speranțe printre ele.
Peste mulțimea frunzelor căzute
Aștern covor de amintiri mărunte,
Și peste ele doruri ne-mplinite,
Momente dulci și șoapte nerostite.
Singură
Elena
Manoliu
Sunt singură pe-acest pământ,
Închisă într-un glob de sticlă,
Mi-e sufletul încătușat,
De vise ce-au rămas neîmplinite
Gândul rătăcește,
Forța îmi slăbește,
Eu nu mai o sunt copilă,
A ta umbră docilă.
Nici glas nu am ca să mai strig
Cuvintele se pierd în frig,
Nici lacrimi, au secat de mult,
Înghițite de intern tumult,
Mă sting și mă transform in scrum,
Sunt singură pe-acest pământ.
Copilărie
grăbitã
Mãlina Grigori
Un lucru magic, ce îți dã speranțã,
Este copilăria, primul pas din viață.
Ea îți oferă moment unice, de neuitat
Care continuă sã bată cu inima neîncetat.
Copilăria e plăpândă floare,
Ce înflorește cu fiecare zi cu soare,
Iar vremea rea când v-a veni,
Parfumul dulce v-a pieri.
Aș vrea și azi copilăria mea,
Sădită-n veci în mintea mea
Luminile ei și umbrele
Să-mi răscolească amintirile.
Așteptare
Andreea
Costicã
Te-am așteptat sã vii,
Tu nu ai mai sosit,
Te-am
așteptat sã-mi scrii,
Cu mine nu ai mai vorbit.
Te-am visat noapte de noapte
Te-am chemat prin mii de șoapte
Ți-am citit printre cuvinte
Ale tale vorbe sfinte,
În al meu suflet te-am ascuns
Acolo unde orice gând rămâne-ascuns.
Mama
Mihaela
Bianca Țopea
Mama-i soare,
Mama-i floare,
Mama-i chip de trandafir.
Mama-i cel mai scump safir.
Aș da astăzi lumea toată,
Să te văd din nou odată,
Cu al tău chip zâmbitor
Să-mi treacă gândul de dor.
O de-aș putea, o de-aș putea,
Ți-aș aduce dragostea,
Iar lângă ea,
Cu drag, inima mea…