Semnul
Urcam printr-o carte încă
nescrisă,
Paginile albe mă înconjurau
Ca un tunel de lumină.
Nu ingerul mă astepta la
celalalt capăt,
Ci eu am fost aceea care am
ridicat privirea spre mine.
În jurul frunţii mele era o
coroana de fier,
Semn al unui legământ
interzis.
Mi-am atins cununa,
Şi ea a căzut printre
degete de lumină,
Frunţile s-au inclinat,
toate deodată...
Semnul a venit !
Ibi-Georgiana Lorion
De-ar fi iubirea
De-ar fi iubirea fericire,
Prea mulți ar aspira la ea
Și-ar căuta-o în neștire,
Fără să știe cam ce-ar
vrea.
Și liniște de-ar fi
iubirea,
Ar fi un loc pentru tăcuți.
Cei triști și-ar regăsi
privirea,
Ei rămânând pe veci uniți.
De-ar fi iubirea primăvară
Cu multe bucurii mărunte,
Ar astepta-o mulți chiar
dacă,
Ea ar veni cu fire sure.
O viață-ntreagă am dori-o
Chiar dacă ar întârzia,
De-ar fi iubirea fericire,
Prea mulți s-ar regăsi ea.
Enache Andreea
Dacă
Dacă aş vrea, aş putea da foc la tot,
Să văd amintiri arzânde cum dispar,
Să sune în surdină chemarea unui clopot,
Din sfânta cenuşă din nou să răsar.
Să încep de la capăt ce nu am terminat,
Din nou să-mi răsune cuvintele mute,
Să săvârşesc aevea ceea ce nu am visat
Din nou să arăt că-s in stare de multe.
Să reîntorc anii, trăind în trecut,
Să schimb din nou locul, timpul şi ora,
Să nu regret ziua în care ne-am cunoscut,
Să răstorn clepsidra, să reîncep hora.
Doar dacă aş vrea.
Cristina Luca
Floare de colț
Floare albă-n colț de stâncă,
Rară floare și frumoasă
Ai urcat și mai urci încă,
Nicicând să nu fii culeasă!
Cine-ajunge să te smulgă,
Iubitor de tine este,
Soarele pe el să curgă,
Că iubirea nu-i poveste.
Ene Renata
Zbor
Scrisoare pentru tine
Prea mult am hrănit hârtia însetată,
Penița nu se lasă învățată,
Vreau să-ți trimit scrisoare, să îți scriu
Şi astfel, prin cuvinte aproape eu să-ți fiu.
Raze timide își fac loc,
Din blânda lumină a mingii de foc,
Gânduri cad din minte pe hârtie
Vor să-ți alunece în inimă doar ție.
Îți dau scrisoarea, e plină de nuanţe,
E scrisă-în lacrimi și fără de speranțe.
Citește! Măcar un strop poate găsești,
Acele amintirile de care te ferești.
Mă-nec în marea de regrete
Și totuși nu e om să-i pese,
Mă pierd în al tău ochi negru și stelar
Ce plânge-n hohote, c-un glas amar.
Prea greu mi-am mascat dorul blestemat
Ce nu-mi dă pace până la înserat.
Apoi golit de lacrimi a fugit,
Păcat că s-a-ntors din nou la răsărit.
Bahnă Laura
Autobuzul
Pierd noțiunea timpului
De când călătoresc,
În acest timp, pe acest loc,
Oare va fi mai bine,
Azi când voi ajunge?
Oare ce se va întâmpla cu mine?
Privesc în jur, nimeni…
Cred că este timpul să deschid ușa aceea.
Dar, nu mă mișc;
Probabil, aici este stația mea.
Se deschide ușa,
Cobor și privesc înainte,
Lumina orbitoare îmi usucă ploapele.
Larmă de copii pe străzi,
Mulți tineri ca mine se grăbesc
Spre o ușă goală,
Mă uit mai bine la clădire,
Și văd că scrie pe ea,
Școală!
Georgiana-Cătălina Hozu
Destin
Sunt azi doar un răsărit de soare,
Ce zorii vieții luminează,
Pe un pământ însetat,
Aduc o lacrimă de speranță.
Sunt ceea ce vreau eu sa fiu?
Am oglindită-n zâmbet
Adevarata frumusețe a sufletului?
Destinul poate fi schimbat?
Întotdeauna trebuie sa fim pregătiți.
Zborul la care fiecare visează
Poate avea loc mâine
Sau peste ani și ani,
Doar cu simpla noastră voință
Putem avea lumea la picioare.
Diana Beldie
Brazii
Se-nalță falnici pe crestele de munte
Și dau culoare sublimului altar,
Ei, brazii, ce străjuiesc bisericii
Și dau veșminte muntelui avar.
Cu verdele imaculat al vieții
Îmbracă zările până-n hotar,
Și stau ca vechi străjeri de pază,
La poarta cerului altar.
Păvălașc Alex
Sunt un fluture
Venit din amintire
Și zbor pe-un fir de gând,
Lăsând în urmă
Mireasma de vânt.
Pe-a lunii raze alunecând
Sunt un strop de rouă,
Sunt lacrimă, sunt gând.
Alunec ușor,
Fulg în bătaia vântului,
Peste sprânceana munților,
Caut bucuria nevăzută.
Sunt un fluture
Venit din amintire,
După ce am zburat
Peste cărările Tale,
M-am aşezat într-un sfârşit
Pe floarea regăsirii,
Greu este pe aripi
Polenul fericirii.
Ibi Larion
De-aș mai trăi o clipă
De-aș mai trăi o clipă
Din viața ce s-a scurs,
Să-mi strig din nou amarul
Ce-adânc a mai pătruns.
De-aș mai trăi o clipă,
Să te revăd iubire
Că-atât de tristă este
Viața fără tine
De-aș mai trăi o clipă,
Să simt mirosul vieții
Adie păpădia
Cu suflul tău fierbinte.
De-aș mai trăi o clipă,
Ca să îmi iau adio
De la frumoasa viață,
Pe care am slujit-o.
Luchian Mirabela
Aștept
Aștept primăvara să vină,
Să fie totul, din nou,
înverzit,
De jur împrejur doar lumină
Natură, acum te-ai trezit
Privighetori pe-nserate,
Aș vrea să le ascult și îmi
e dor,
De ale lor triluri curate,
Să mă despart, nu mi-e
ușor.
Și pomii, ca niște mirese,
Cum înfloriți sunt să-i
privesc,
Cu florile lor pe alese,
Prea dulce de tot se
mândresc.
Prin câmpia înflorită,
Să trec, să mă-nveselesc,
Aș fi azi cea mai fericită,
Pe toate să le privesc.
Și codru cu frunză multă
Să-l văd tare mult doresc,
Și bolta cea tăcută,
Pe toate le iubesc.
Aștept primăvară să fie,
De bucurie parcă tresar,
Aștept și mi-e dor; Cine
știe,
Când va fi primăvară iar?
Andreea Enache
Floarea fericirii
Știi tu ce e iubirea?
E cântec minunat,
Ce se aşterne cu durere
Peste un dor visat!
Răsună iar cântarea,
Din nopțile târzii,
Ascultă deci chemarea,
Eu te aștept să vii.
Un cântec minunat,
Un vers de dor în noapte,
Un fior ce ți-e dat
La cele dintâi șoapte.
Buchetul adus de tine
Miroase a durere,
Fericirea e o floare
Ce se rupe în tăcere.
Necula Nicoleta
Noi doi
Paşii rătăcesc în pădure,
Un freamat bizar îmi dă
fiori,
Duhul cel rece al
depărtărilor,
Mă face să uit că sunt
călător.
Pelerin prin viaţa plină de
lumină,
Rătăcitor în lumea
oglinzilor,
Suntem pierduţi, pe veci,
în inima codrilor,
Uitaţi de timp pe poteci
fără sfârşit,
Călătorind o viaţă spre tine,
INFINIT.
Ibi Larion
Lumea
Astăzi, 17 aprilie, o zi ca
toate celelalte,
Afară e cam frig, deja e
noapte;
Pe drumurile lungi, stau
felinarele aprinse,
În mintea mea sunt gânduri,
ce nu pot fi cuprinse.
Mă uit, din nou, la lumea
care-i mereu gonită,
Nu pleacă nicăieri, de rău
e-ademenită,
Cu toţii stau ca leii
ieşiţi la vânătoare,
Mereu sunt pregătiți şi
gata să doboare.
Suntem mai răi ca lupii, ce
sunt gata s-atace,
Pământul nostru plânge, că
nu există pace.
Unde a dispărut ea,
dragostea? Unde e fericirea?
Nu le-aţi văzut pe-aicea
sau aiurea?
Vor azi cu toții bani, vor
faimă, bogăție,
Grăbit s-a mai uitat cuvântul
Omenie.
Ei se privesc cu ură la
răul ce domină;
Unde e lumea cea creștină?
Unde sunt înțelepții care
să ne reamintească
Că pe pământ doar binele
trebuie să domnească?
Ceea ce facem azi nu e
deloc bine
Păcatele transformă totul
în ruine.
Oana Gîndac
Clipa
Iată-ne ajunși la clipa care-ți răpește fericirea,
De-a fi copil; E clipa luptei pentru implinirea
Unui vis, sau poate este clipa unei mari dezamăgiri,
O clipă de răscruce, momentul unei deveniri!
Va trece clipa aceasta! Vei fi tânăr, fericit!
Veni-vor alte clipe, căci lupta e departe de sfârșit,
Greul abia începe. Muncește deci neîncetat,
De vrei s-ajungi în viață un om adevărat!
Elena Gabriela Radu
Toamnă târzie
Un peisaj de toamnă lungă,
Aşternându-şi umbra
cenuşie,
Peste lume, plictisită,
Emanând melancolie.
Norii grei trec în coloană,
Şi îşi cern din plinul lor,
Aruncând în calea noastră,
Covorul picăturilor.
Rar mai vezi câte o roză,
Ce pe cer s-a rătăcit,
Învârtindu-se prin ceaţă,
Risipită fin şi încălcit.
Este toamna cea târzie
Cerul este gol și greu,
Semănă umbră cenuşie,
Peste tot sufletul meu.
Enache Andreea
A fost cândva
Pe străzile întinse,
Se văd lumini aprinse
Un bătrân care se-amuză,
Şi vântul care fugărea o
frunză.
În serile târzii de toamnă,
Nici luna lumină nu mai
toarnă.
Nori negri şi întunecoşi,
Pe cer se adună fioroşi,
Pe drumul rece de beton,
Mai calcă-n cârjă câte-un
om,
Aruncă-n lături o privire
Total lipsită de uimire,
Cândva a fost un paradis,
Acum e-un loc lipsit de
vis,
Cândva aici se-ndrăgosteau
Mulţi tineri şi se
regăseau,
A fost odată cu adevarat,
De atunci multe s-au
stricat;
Pe băncile reci din parc
Mai şade un bătrân posac.
Dangă Mădălina
Înger, îngeraşul meu
Dimineața mă trezesc,
Și cu Tine-n gând zâmbesc
Tu ești tot ce am pe lume,
Și-mi faci zilele mai bune.
Tu ești îngerașul meu,
Cel scump de la Dumnezeu
Te iubesc numai pe Tine,
Acest lucru Îl știi bine.
Tu mereu mă înțelegi
Și de rele mă păzești,
Eu îți mulțumesc mereu
Că mi te-a dat Dumnezeu
Și-am să Te iubesc mereu,
Cheia sufletului meu.
Buhuș Roxana
Iluzii
Totul a început odată când,
primăvara
A încolțit în noi un mugur
de iubire,
Gândeam și noi că-i
fericire,
Destinul, într-un suflu, a
stins para.
Iubirea noastră,
Floare de lacrimă întunecată
Și cu petale fine zburate
de furtună!
Iubirea noastră,
Cântec îmbătrânit pe
strună,
Castel cu temelia pe cărți
de joc durată!
Necula Nicoleta
Melancolie
De ce doare?
De ce, oare,
Fiecare clipă,
Pare o risipă?
Zile trec nenumărate,
Printre gânduri aruncate,
Pe o foaie de hârtie,
Doar loc de melancolie.
Versuri peste versuri
scriu,
Ştiu că este prea târziu,
Prea târziu, ştiu că
greşesc.
De aceea mă detest.
Exprim doar ceea ce simt,
Şi încerc azi să cuprind
Ideea de melancolie,
Închegată-n poezie.
Aleg astfel să mă-nchin,
Sentimentului divin,
Aştept un înger să
sosească,
Gândurile să-mi răpească.
Vîju Camelia
Nopți albe
Întârziat de gânduri
dureroase,
Inspir parfumul grădinii
tale, mamă,
Și, surghiunit în vise
tenebroase,
Dau somnului tribut și
vieții seamă!
Ca stupu-n roi, uitat în
câmp cu floare,
Lăsat-am gândurile minții
pradă,
Redați-mi flori, voi,
liniștea pierdută,
Și-mi alungați
tristețea-nrobitoare
Ce îmi umbreşte fruntea cu
o cută,
Faceți să cred în vise
viitoare!
Ene Renata
Așteptarea
C-o floare-n mână te
aștept,
De-atunci e vreme-ndelungată,
Tu n-ai să vii să mă
deștepţi
Din amorțeala încleștată.
De ani aștern aceeași
floare
Și așteptarea e un chin,
Ea se transformă-ncet, se
pare,
Într-un buchet de amintiri.
Cimpoeșu Mădălina
Visul meu
Trăiesc un vis din basme
desprins
În care cerul nopții eu am
atins
Bolta cerească aprinsă de
foc
Unde luna își caută loc.
Vântul ce bate în recile
seri
Cântecul lui te face să
speri
În basme cu zâne și zmei
Ale lumii mele chei.
Totul pare a fi o poveste
Care a fost și încă mai
este
Povestea fără de sfârsit
În basmul meu cel fericit.
Angheluță Andreea Diana